
Ce intelegem prin Endodonție?
Endodonția este acea ramură a medicinei dentare care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor pulpei dentare și ale parodonțiului apical, ce au diverși factori etiologici, ca de exemplu: caria dentară, traumatismele, leziunile de uzură dentară, slefuirile intempestive în cadrul tratamentelor protetice.
- Pulpa dentară este reprezentată de țesutul moale aflat în interiorul structurii dure dentare, alcătuit din vase de sânge, nervi și țesut conjunctiv și responsabil de nutriția și menținerea vitalității dintelui.
- Parodonțiul apical reprezintă țesutul conjunctiv aflat la vârful rădăcinii, care face legătura între dinte și os și poate fi afectat în urma complicațiilor inflamației pulpare.
Cu sau fără microscop în endodonție?
În foarte multe situații este necesară folosirea unor mijloace de magnificare de tipul microscopului de operare sau eventual a lupei dentare. Întrucât spațiul intern al dintelui este foarte limitat avem nevoie de o magnificare și o iluminare corespunzătoare care să ne permită să vedem toate detaliile acestui spațiu.
Intervenția endodontică sub microscop poate face diferența între salvarea și extracția unui dinte. În lipsa sursei de magnificare pot fi omise canale radiculare suplimentare sau cu forme neobișnuite, care rămân necurățate și devin astfel, sursa unor inflamații ulterioare. Microscopul amplifică vederea de până la 25 de ori și permite iluminarea coaxială a dintelui, venind în ajutorul specialistului endodont în vederea curățării și instrumentării întregului sistem endodontic.
De asemenea, există tehnici de tratament, instrumentar și materiale speciale care impun utilizarea microscopului. Există situații care nu pot fi soluționate fără microscopul dentar, ca de exemplu: îndepărtarea unui obiect străin din canalul radicular, găsirea unor canale aberante, îndepărtarea pulpoliților (calcificări formate la nivelul pulpei dentare).
Din considerentele mai sus menționate, putem concluziona faptul că microscopul de operare vine în sprijinul medicului pentru realizarea unui tratament endodontic complet.
Tratamentul endodontic – corectează afecțiunile pulpei sau nervului dentar. Dintele este un sistem de țesuturi specializate. Coroana dintelui este porțiunea care se observă deasupra gingiei, rădăcina este partea care se află în os, sub gingie, iar în interiorul dintelui se află pulpa dentară formată din nerv și vase sangvine. Pulpa dentară este cea care hrănește dintele și îl menține vital.
În ce cazuri se aplică tratamentul endodontic
Tratamentul de canal devine necesar în momentul în care nervul se inflamează sau se infectează în urma evoluției leziunii carioase netratate sau consecutiv unei fracturi dentare. Astfel, pulpa se inflamează și se mărește în volum, presează pe pereții canalului radicular și astfel apare senzația de durere. Se mai poate indica tratamentul de canal în cazul în care se efectuează o lucrare protetică (punte sau coroană dentară) iar dinții sunt șlefuiți pentru a putea fi acoperiți de coroane dentare. În acest caz se devitalizează dintele pentru a preveni o viitoare inflamație sau infecție a pulpei, care ar putea să compromită lucrarea protetică.
Care sunt semnele că trebuie sa ne prezentăm la cabinetul stomatologic:
- Sensibilitatea dintelui la mâncăruri sau băuturi reci sau fierbinți
- Dureri spontane sau în momentul masticației
- Colorația dintelui și dureri constante
Tratamentul endodontic

Dinte cu abces

Dupa tratament
Tratamentul endodontic constă în îndepărtarea pulpei dentare afectate după cum urmează:
- Trepanarea coroanei dentare – în cazul în care nu este deschisă camera pulpară de către procesul carios, se deschide dintele, făcându-se o cavitate până la nivelul pulpei.
- Reperarea canalelor și îndepărtarea filetelor nervoase.
- Măsurarea (cu ajutorul apex -locatorului) canalelor și prepararea prin lărgire (prin raclare sau cu instrumentar rotativ)
- Obturare canalelor cu un material de obturație inert
- Pansament sau obturarea definitivă a dintelui
Întreaga procedură are loc sub anestezie, fără ca pacientul să simtă senzația de durere și necesită cel mult două ședințe.
Când se impune efectuarea unui tratament endodontic?
Necesitatea tratamentului endodontic apare odată cu îmbolnăvirea ireversibilă a pulpei dentare, respectiv a inflamației acesteia datorată microbilor care o invadează. De asemenea, tratamentul endodontic poate deveni necesar și în contextul realizării unor lucrări protetice, șlefuirea dinților în vederea acoperirii cu coroane dentare putând genera inflamația sau necroza țesutului pulpar, fapt pentru care se preferă devitalizarea dinților de la bun început, pentru a nu periclita morfologia și rezistența lucrărilor protetice ulterior.
Simptomele care îngrijorează pacientul și îl determină să se prezinte la medic sunt variate ca manifestare și intensitate. Astfel, durerea poate fi resimțită la rece, la cald, la presiune (mușcare pe dinte), spontan și poate fi localizată, pacientul putând indica cu precizie dintele în cauză, sau iradiată (dinții vecini, maxilarul antagonist, ureche, gât). Discromiile dentare apar ca urmare a necrozei/morții pulpei dentare și de asemenea pot varia ca intensitate și culoare. Un alt simptom ce poate apărea ține de implicarea în procesul patologic a parodonțiului apical și se manifestă prin tumefacție osoasă, durere accentuată și uneori evacuare de puroi prin așa numitele fistule gingivale. Atenție însă, în unele cazuri boala poate evolua asimptomatic, fiind descoperită întâmplător la un examen clinic și radiologic de rutină.
Cum decurge tratamentul endodontic?
Principiile tratamentului endodontic urmăresc o linie clară: eliminarea conținutului infectat prin mijloace mecanice și chimice și înlocuirea acestuia cu un material de obturație inert. Datorită substanțelor anestezice moderne, manopera se realizează fără durere și se asigură pacientului un comfort sporit.
Tratamentul endodontic modern impune utilizarea digii dentare pentru a asigura o izolare în condiții ideale a dintelui/dinților afectat/ți de restul cavității bucale și pentru a evita deci o suprainfectare în timpul lucrului. Aceasta este alcătuită dintr-o folie din latex (non-latex pentru alergici) întinsă pe o ramă și fixată pe dinte cu ajutorul unei cleme.
După această fază de izolare se începe tratamentul propriu-zis, creându-se, cu ajutorul unor freze, accesul către canalele radiculare, care vor fi evidate de conținutul infectat și lărgite până la un nivel optim impus de obturația de canal. Această lărgire a canalelor radiculare se poate realiza în două moduri:
- manual, cu ajutorul unor ace sub forma de pilă de diferite dimensiuni sau, mai modern,
- rotativ, cu ace din nichel-titan acționate de motoare endodontice cu turație și putere controlata, permițând obținerea într-un timp mai scurt a unor preparații mecanice superioare și favorizând curățarea cu soluțiile de spălătură. Acest tratament mecanic asigură instrumentarea a doar 60% din sistemul endodontic, restul fiind acoperit de soluțiile de spălătură, care au și un rol dezinfectant (ex. hipocloritul de sodiu, clorhexidina, acidul citric).
În continuare trebuie efectuată sigilarea corespunzătoare a canalelor radiculare cu diverse materiale, cel mai des utilizat fiind gutaperca (se prepară din arborele de cauciuc), care sub acțiunea căldurii se înmoaie și pătrunde în spațiile din interiorul dintelui.
Tratamentul endodontic poate fi considerat finalizat doar în momentul restaurării coronare a dintelui respectiv printr-o obturație coronară adezivă, care blochează accesul salivei și microbilor, iar în cazul unor dinți cu distrucții coronare importante se impune utilizarea unui pivot prefabricat sau confecționat în laboratorul de tehnică dentară. Datorită cantității mici de substanță dură dentară restantă în urma tratamentului se recomandă acoperirea cu o coroană dentară (studiile actuale arată că dinții tratați endodontic și neacoperiți cu coroane au o rată de fractură de 65%).
!Atenție. După un tratament endodontic dintele poate fi sensibil la presiune (în masticație) câteva zile sau poate genera o ușoară durere, combatută, de regulă, cu antiinflamatoare (ex. Ibuprofen) și care scade în intensitate până la dispariție în prima săptămână postoperator.
Ce se ințelege prin retratament?
Dinții cu tratamente de canal vechi trebuie evaluați imagistic și acolo unde este necesar (leziuni osoase aferente rădăcinii, observate radiologic) se poate reinterveni, într-o primă intenție, pe cale endodontică. Dacă spațiul endodontic nu a fost foarte bine dezinfectat și perfect izolat de mediul oral, microbii restanți găsesc condiții favorabile de dezvoltare în interiorul dintelui și pot constitui adevărate focare de infecție, care se pot acutiza mai devreme sau mai târziu. Această reintervenție constă în efectuarea tratamentului endodontic într-o manieră cât mai corectă și are drept scop reducerea încărcăturii microbiene și vindecarea leziunii osoase.
Literatura de specialitate consideră că rata de succes a unui tratament endodontic (simptomatologie absența+lipsa semnelor radiologice de afectare osoasă) este de aproximativ 95%, în schimb cea a unui retratament endodontic este de doar 65%, acest lucru datorându-se, în special, patologiei dentare anterioare și complexității anatomiei sistemului endocanalicular.